1 - L'Invitu
Sénèque Traduction : Jean-Claude Acquaviva Di celu è mare Maestri Dii Vinite ed'accunsintite l'alta spusalizia È voi torna, populi tutti in accolta pia, Vinite ed'appicciate à noi.
Vittima à a prima sarà Un toru biancu à porghje so capu À chì cummanda u tonu.
À Lucina, bianca una manza da parè neve Chì n'ùn cunnobbe a coppia
Dea ch'affreni Marzu di farru incrispitu Tù chì impedisci e so spietate mane Dea, sosta arricata à i populi à a sfarra Diviziosa Dea, Di pace Dea, Eccu per tè, più tenneru sacrifiziu
È tù O Diu ad'alzà u fiacculu Di e liggittime nozze Tù chì sì à sguaglià a notte Sii pò tù u testimone nostru Veni caru, Fà ti vene travalzatu è briacu Di rosule incurunatu.
È tù chì splendi à tardi troppu Quandu sò in brama l'amanti Tù chì torni lu ghjornu Dop'avè cummandatu à a notte Da sta mane sò spose è mamme chì ti chjamanu Adondi la to luce
Bella hè Più bella cà e figliole d'Attene Di più cà e giuvanotte di a smuragliata cità Avvezze tantu à corre cum'è masci Pè e cime Più bella cà l'olimpiana chi nuta In l'acque sacre di l'Alfeu
Da bella, ch'ella si fia avanti Tandu si cancillarà di pettu à Ghjasone Diunisu, figliu di l'accendita murtale Chì và in carru da tigri tiratu È dinù Appollu, u fratellu di l'aspriccia vergine Quella chì stà in bocca à Pizia È Castore, è Polluce u so fratellu L'abile cumbattante.
Maestri in celu, Eccu a mio preghera. Ch'ella sia sta donna, una sposa nesca Nescu dinù frà i sposi Ch'ellu ci sia st'eroie
Quand'ella move in mezu à e so pare Lampante frà altri tutti hè u so visu Ùn impallidiscenu e stelle à u fà di u sole ? Ùn s'arritiranu puru quelle à luna vechja Quandu spampillente, u so discu s'hè spechju ? Cum'è di Tiru a porpura torna a neve imbacarillita, Cum'ellu si spanna Barbirossu in l'ochji ammachjati Di l'alba chi sprichja.
Spicca ti da roza a Caucasica chì t'accampa Tù chì n'ùn fusti à ricusà e smisurate brame D'una chì t'arricava u tremulu Quand'è tù a strignii Aguanta la a felicità Vistuta da greca figliola E ricevi to sposa Da i so genitori offerti
Imene, Nobile figliu di Baccu Chì tene u tirsu Hè ora avà, L'ora sacra d'accende u fiacculu di deda. Dalli, Da e to languide dite Scatulisca l'alta calisgina
Ribombinu puru i scaccani di e canzone in burla È sconcia, a folla scioppi
Quella, A si porti a notte Senza mancu una parolla Fece a sposa d'unu scappaticciu andaccianu
2 - L'Arditezza
Sénèque Traduction : Jean-Claude Acquaviva Soga era una smisurata arditezza À guidà u prima chì fù à strisge E perfide onde Annant'à cusì scaghjula barcella
Lasciatu si di Mamma, a batticcia Di a so vita fece u spassu di i venti strosi I mari l'hà battuti à casu Fidendu si à un legnu mastinu Trà vita è morte, corciu sulcatu.
Di nanzu à ellu Nisunu cunniscia e sidare Ùn lighjia omu, in l'affrescu stillatu È i vascelli ùn ci la facianu à schisgià E sbarsante Iade o a Capra d'Olinia Nemmancu u buiaghju Quandi u so carru trinca ad'ambarscia Pè dì Boreu, Pè dì Zeffiru Ùn ci era nancu nome
Arditezza di Tiffeu À imbuffà e so vele Annant'à u vastu mare Da suggerì à i venti Unu cuntegnu novu
E so tele, ora e stindia à pienu Ora burdighjava in li tretti di u miziornu À briglia sciolta
A intenna, à e volte Si cautava à lascià la mizana Ma accadia dinù Ch'ellu a pisessi in cima di u maghju Scummessa di Marinaru primurosu è più D'ammaistrà a vintizata Tandu in le calgese, quassù, Svintulava rossa, a so bandera.
Tempu niscentre è di viziu privu Quellu di l'antenati A so pace, elli, A si gudianu senza sbirbà nè francà pozzu In tarra soia scurrianu i so ghjorni Quindi ogni pocu era divizia Ogni lenza era daziana Ùn cherianu altrununda
Cunfinati à bella megliu eranu i mondi Finch'ellu s'impachjà si u vascellu tessalianu Da fà li turnà appicciati.
Da ellu fù tribbiatu u mare, È u mare si fece timore di i nostri orizonti
Rea sta nave Spietatu u casticu.
Dopu è ridopu, Unu strapazzu appressu à l'altru.
Quandu e duie sarre ad'abbadà l'acque Mossenu à rughju paru Da purtà sciuma frà stelle è nebbie. Sì hè vinutu menu l'arditu Tiffeu È li hè scagliata a manu. S'ammutulinu Orfeu è a so lira E Argò anch'ella, di voce fù priva.
È quale n'ùn fù insischitu Quandu apparì di Sicilia a vergine Cinta tutta à mastini cani à caccia abbaghju È quandu si fece sente a perfida chjama Di e sirene ad'amasgiulà l'onde È chì u riponde d'Orfeu è a so lira Fù quasi u tercanu.
È chì ci era à viaghju fattu ? Pilone d'oru è Medea, À coppiu è nescu.
Fù quella u pessimu rigalu Spavintosa di più cà i mari incruscati.
À chì prò oramai Gluriosi vascelli è omi di vaglia ? Ammaistratu, si stà l'Oceanu Capighjimbu di fronte à l'omi Hè turnatu bunaccia È da ellu s'avanzanu l'ore Di i mondi à palesu.
3 - U Casticu
Sénèque Traduction : Jean-Claude Acquaviva A rabbia chì fraga in la fiara E vintere sparamundate U timore di lu farru alzatu Ùn venenu apparinati à u furore, À l'odiu di a sbandita sposa, Nemmenu u Punente maestru Imbutratu si di niuli ed'acque micidiose A fiumara di Danubiu à spanticà i ponti, A forza di Rodanu, quandu chi mare ed'ellu A si ghjocanu à e petturiccie Nemmancu i sbollari di l'acque turnate inzirgate Da e neve frante, Quand'ellu s'hè arsente u sole À l'entre di u veranu A cecu lu focu accatizzatu da l'ira Ùn lu cummanda nimu, ùn lu para nisunu Pediniella puru ! A quella da a stizza A si stringhjaria ancu.
A supplicà vi simu O Dii, Ùn siate ingordi di castichì Fate pace à quellu ch'hà dumatu u mare Ma rabbiosu hè firmatu u putente "Marone" Da chi fù vintu u so reame, l'altu secondu.
U giuvanottu arditu si Da purtà l'eternu carru Fora di l'andati paterni Ebbe à pate a fiara da ellu zingata. Malasciu à chì trafranca l'assestu. Ogni marinaru da Argò imbarcatu, Fece a Malamorte Offesu, u mare fù à orde vindetta. Tiffeu fù u prima strintu da Falcina Orfeu cansatu si in infernu, In tempu d'una volta, Ci hè turnatu pè u sempre. Sbrimbate, e so carne funu sparnucciate Mentre vinia à gallu u so capu In l'acque di l'Ebru. Ercule, rosu da u murtale rigalu di a moglia Si fece dà miccia in capu à Eta Anceu fù sbattutu da un cignale. È tù O Meleagru, Tù chì fusti à toglie vita à babbituzii, Sarè ammazzatu da Mammata altariata. Rei tutti, culpiti tutti. Ma chì fallu po fù à fà smarisce In l'acque chete d'una surgente Stu giuvanottu da Ercule persu. Andate, andate O eroi, Andate à batte mari, Ma attenti à e fonte paisane !
Immone, à fatu sappiutu Finì in bocca ad'un sarpu di Libbia, Induvinu da tutti, salvune da ellu, Mopsu morse spaisatu. S'ellu disse veru, u maritu di Tetti Sarà eternu errente. Naupliu, ellu, s'hè annigatu è D'Oilè sarà u figliolu à pagà I crimini : culpitu da u lampu Fù ingullitu da u mare. A moglia d'Ammette, Da salvà lu so sposu Sarà à offre so vita È quellu chì abbramava tantu u pilone d'oru È da chì tuttu stalvò, Peliade, fù sbrimbatu è messu à Bullisginà ind'una paghjolla. Sazii site O Dii d'avè vindicatu u mare Ùn tramannate à quellu chì eseguia. 4 - U Furore
Sénèque Traduction : Jean-Claude Acquaviva Verdì chì cima funesta andarà A maga insanguinata, Data si à u s'amore spietatu ?
Annant'à chì malcaminu a si strascina U s'arcanu furore ?
Hà l'ochji imbariati Ma altu lu capu da sfidà u rè.
Sarà po ella a sbandita ?
S'avvampa eppò s'avvampa dinù Dop'avè sbiaditu, u so visu in anda.
Levati li i so chjuchi Ùn hà passu cusì scatinatu una tigra
Amore nè Odiu Medea ùn affrene Amore eppo Odiu si danu à l'arrembu È vanu ! Verdì chì ultime ripe ?
Ùn sarà ora ch'ella smarisca rea a colcidiana Li possinu rifiatà stu reame è i nostri rè ?
À briglia sciolta O sole, vai O sole Vai è trapoghja in la notte, sapara notte È di questu ghjornu tremendu Fà ne u spasimà. | MEDEA (Juin 2006)

Retour aux albums |