1 - Pueta
Rinatu COTI / Jean-Claude ACQUAVIVA
Le poète, avec sa sincérité, dans le temps et dans l’espace, s’échappe aux confins de la vie. Hier ? Demain ? Son corps ne se fatigue jamais de vibrer d’un cri entier. Ses mains se rejoignent afin de tout donner : un cœur d’homme. Pueta di i tempi andati Teni li to mani accolti Comu hè chè tù ùn volti ? Cù li to canti suminati Suminati. Pueta di i ghjorni d’oghji Alzi la to voci chjara Chì ci chjama è c’impara À discità tutti i poghji Tutti i poghji.
Ripigliu : Pueta di u cori d’omu Chì tù ùn sè mai domu Di bramà a libertà Da tutta l’umanità.}bissu
Pueta di a vita à vena Lampi lu to sgridu rudu Chì lascia lu mondu nudu In preda à tanta pena Tanta pena
Pueta di u locu vivu Viaghji li stradi novi C’insegni à fà i provi Ùn lasciendu à nimu privu Nimu privu.
2 - Di L'Aghje
Marcel ACQUAVIVA / Jean-Claude ACQUAVIVA
Au-delà de ces aires éparpillées depuis les plaines jusqu’aux montagnes, au-delà de ces espaces où battait, jadis, le cœur d’une société rurale, il y a le symbole d’une volonté nouvelle, d’un jour nouveau où un certain sens du commun s’éveillera en nous.
À l’arice di i nostri paesi Appossu à tanti sudori appesi Stanu l’aghje.
Duve un partu dete a tribbiera Di e mannelle sin’à a spulera Eccu l’aghje. Opare di una antica fede À quale listroni li si cuncede Oghje l’aghje.
Ma rifà dumane rinvivì Ciò chì e fecenu innarguglì Per chì l’aghje.
Per chì a u spuntà di u novu sole Ùn si trovinu mai più sole Tutti à l’aghje Tutti à l’aghje.
3 - Ma Dì Ciò Ch'é Tù Voli
Jacques FUSINA / Jean-Claude ACQUAVIVA
Aujourd’hui, les moments de réflexion et de mesure sont rares : seuls pourtant, ils permettent de percevoir le poids réel des choses simples de la vie, de rappeler l’inestimable prix des valeurs humaines de pardon et de paix…Le texte se veut alors clairière d’espoir… Ma dì ciò ch’è tù voli Hè bella a nostra terra Da e so cime à i moli} bissu In centu riturnelli Ci cantanu l’acelli Hè finita la guerra Hè finita la guerra…
Ma dì ciò ch’è tù voli Chì si stà bè in paese Quand’ellu ùn s’hè più soli} bissu È ch’omu s’adunisce In amicizie lisce À bandere palese À bandere palese
Ma dì ciò ch’è tù voli Li ferà prò l’avvene À i lochi muntagnoli} bissu Si quellu chì ci spera Face girà la sfiera Di e so inghjuste pene Di e so inghjuste pene
Ma dì ciò ch’è tù voli Chì d’odiu ùn si capace Un ghjornu ti cunsoli} bissu È ti vene à u core Un surrisu d’amore Dolce quant’è a pace. Dolce quant’è a pace. 4 - U Mulatteru
Maestrale / Jean-Claude ACQUAVIVA Rittu, rittu, o mulatteru, Si piatta l’ultima stella ! Intoppa issu cavizzone È fà una voce à Muvrella, Chjam’à Turcu è à Muvrone Chì pascenu in l’arbicella.
Piglia subitu issa frusta È la musetta pripara, Piglia la bona pruvenda Di la to mula più cara, Accendi lu to lampione Sinnò saristi à la fara.
Cerca umbasti è cavichjoli, Ùn ti scurdà di la funa, Quandi castagne in musetta Ùn ne resta più manc’una, Addirizza pà la machja Anc’à lu chjar’di luna.
L’ochju versi u capimachja, Quand’ellu pesa o misura ; À quessu tù mulatteru, Paghi mese è facitura Parchì quessu hà duie mani Una piatta è l’altra fura.
Quandu ritorni la sera Canta, canta o mulatteru : Fà sente anc’à le to mule Ch’invece di stu mistieru Bramaristi di direge Di Francia lu ministeru.
5 - La Violetta
Traditionnel
(cantata in Curbara) La Violetta La và, ella và La và nel campo Ch’ella risembrava Duve hè la to Ceci Ch’ella rimirava
Cosa rimiri Mio caru Peppi Io ti rimiro Perchè tu sei bella Bella sè vuoi venire Con mè à la guerra
Nò, nò à la guerra Non devo venire Non devo venire con tè à la guerra Perchè si manghja male È si dorme in terra
Nò, nò per terra Non devi dormire Tù dormerai Sul letto dei fiori Col tuo caro Peppi Ch’è t’innamori
O’ Trumbettieri Sonate, sonate Sonate puru La bella marchjata Chì ci hè la Violetta Chì và à l’armata. 6 - Mare Eternu
Marcel ACQUAVIVA / Jean-Claude ACQUAVIVA
La mer, par l’immensité de son étendue, par le mystère de ses abîmes, a été et demeure pour l’homme une source de fascination. Ces quelques lignes lui sont dédiées, à elle et à tous ceux, marins ou autres enfants de la réalité ou de la légende, qui sous ses révoltes périrent. E to bocche sicrete chì ingullinu i venti E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti Anu putere à dì l’oghje è l’antichità Tralasciate ch’elle funu da l’umanità.
Ma quandu a luna ti accarezza Ti porta i so ragi fiuriti Di fole è storie favulose Cùn nave è vascelli da a notte invintati.
Tandu ti cali in core di a vechja surgente Di lu misteru chì n’ùn conta più cunfini È t’empii di canti chì s’affundonu feriti Sottu à le to rivolte chì fermanu senza fine.
7 - Oggi
Marcel ACQUAVIVA / Jean-Claude ACQUAVIVA
Quelques masures sculptées par le temps, quelques arbres courbés par le vent. C’est tout ce qu’il reste d’un village endormi dans les ténèbres où pourtant le murmure d’une âme égarée vient à chaque crépuscule heurter notre présent et combattre l’oubli. Longu à a costa balanina Ind’una vechja cunfina Ci si vede un paisolu Chì oghje pienghje u so dolu Un locu abbandunatu Chì senz’ansciu s’hè firmatu
Sin’à u mille nove centu Ùn cunobbe u perdimentu È tantu l’ultime ghjente Lascionu e so case spente Solu stete un infelice Cugnumatu Frà Felice
Mai ùn pobbe accittà Rompe a so fideltà È mentre anni è anni Nisunu spartì i so malanni Per cumpagne una ruchjata È un’esistenza scannata
In vechjaia fù custrettu Di lasciassi case cù tettu Oggi insalvatichitu Agunizava arghitu S’ammutulinu e campagne Impatrunite da l’altagne
Cortu ne fù u so esigliu Chì u mischinelli figliu Cumaccatu di stanchezza È rosu da a tristezza Vultò un ghjornu lu spinu E morse in piaghjulinu
Ma à u ciuttà di u sole Quandu u celu di stelle bolle In la cappella sfundata S’alza una voce sfurzata Chì in issu scornu n’ùn si sdice Ch’hè quella di Frà Felice.
8 - Anima
Marcel ACQUAVIVA / Jean-Claude ACQUAVIVA
Devant l’âtre au cœur des rudes soirées d’hiver, de l’étincelle à la flamme au bois, du bois à la forêt, de la forêt aux saisons et finalement des saisons à la vie, le regard d’une vieille femme solitaire oscille, et à travers cet enchevêtrement d’images, c’est aussi sa propre existence qui sous ses yeux défile. Addossu à li tristi balli Di e fiaccule appese Trà li so mattoni caldi Trà stelle fucace arrese L’anima di u focu và
Addossu à li negri arali (natu à boscu in centu lochi) Cum’è cantanu i fochi Quandu so i timpurali L’anima di u legnu và
In l’abbriu di e stagioni Chì andarà cun ellu andò Quale ùn stete à paccarò Quandu sbottanu li toni L’anima di a terra và
È quandu da luce à ochji In le sere assirinate Lu ricordu nantu à i rochji Ci si lascia e so spiate L’anima di a vechja và.
9 - Sintenza Per Te
Marcel ACQUAVIVA FRANCESCHINI / M. FILIPPI
(A Bobby Sands).
Faudra-t-il voir encore longtemps des hommes se mêler à la mort pour que l’on comprenne que leurs actes ne sont que les effets de causes profondes qui ont pour noms l’injustice ou l’incompréhension. Vers tous ceux de l’Est à l’Ouest, du Nord au Sud qui sont blessés dans leur chair d’homme, notre pensée fraternelle va. In i strapazzi di l’oddiu Ci hè nata oghje la so pigliata In e carcere di u dolu Falcina è u to figliolu si detenu bracciata
In I pienti di a spiccanza
Si impiì la panza, a viulenza In e rame di l’alte sponde Nascenu e fronde d’indipendenza.
10 - Pe'ssu Dumane
Marcel ACQUAVIVA / Jean-Claude ACQUAVIVA
Quelque part, dans les siècles, un rêve s’est brisé sur les écueils d’un empire, quelque part, dans les siècles, l’histoire d’une Nation s’est figée parmi les flots de sang. Poursuivre le rêve, cette histoire n’est-ce pas le droit et peut-être le devoir de tout homme épris de dignité ? In lu rincintu chjasimatu Di li pinsamenti puri Rumperemu fondi è muri Per cantà lu liberatu
U zitellu incimbalitu Farà minuì e so brame Nasceranu quì e chjame D’un dumane cuncipitu
E putenze d’un imperu Mureranu in ogni core È rinasceranu l’ore Carche d’animu altieru
Imbrisciarà la bandera Sopra à li monti più vivi Pigliarà fiatu in i cibi U cantà di a voce fiera
A siputura di u spiritu S’innalzarà ind’è l’aria È la speranza unitaria Sbucciarà in lu stramurtitu
I seculi d’eri è dumane Intistaranu la pace Per un paese chì si face Mille sponde muveranu. | IN L'ABBRIU DI E STAGIONI (Sorti en vinyl en 1987)

Retour aux albums |